Din perspectiva metodelor de comunicare și de detectare a energiei între cititoarele de carduri RFID și etichetele electronice, acesta poate fi împărțit aproximativ în două tipuri: cuplarea inductivă și cuplarea backscatter. În general, RFID de joasă frecvență adoptă cea mai mare parte prima metodă, în timp ce frecvența mai mare adoptă cea mai mare parte a doua metodă.
Cititorul poate fi un dispozitiv de citire sau citire/scriere în funcție de structura și tehnologia utilizată și este centrul de control și procesare a informațiilor al sistemului RFID. Cititorul constă, de obicei, dintr-un modul de cuplare, un modul de emisie-te, un modul de control și o unitate de interfață. Cititorul și transponderul utilizează, în general, comunicarea semiduplex pentru schimbul de informații, iar cititorul furnizează energie și sincronizare transponderului pasiv prin cuplare. În aplicațiipractice, funcțiile de management, ar fi colectarea, prelucrarea și transmiterea la distanță a informațiilor de identificare a obiectelor, pot fi realizate în continuare prin Ethernet sau WLAN. Transponderul este purtătorul de informații al sistemului RFID. În prezent, majoritatea transponderelor sunt unități pasive compuse din elemente de cuplare (bobine, antene microstrip etc.) și microcipuri.
